Ziua protecţiei civile

Duminică, 28 februarie, se împlinesc 77 de ani de la apariţia Decretului Regal nr. 468, care a reglementat activitatea de „Apărare pasivă“ pe teritoriul României, decretul reprezentînd „certificatul de naştere“ al activităţilor de apărare civilă în ţara noastră. Trecută prin destule frămîntări, de-a lungul celor 77 de ani de existenţă, activitatea de protecţie civilă este astăzi inclusă în cadrul activităţii inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă.

Pe timpul celui de al doilea razboi mondial, structura a functionat in cadrul Ministerului Aerului si Marinei sub denumirea de Comandamentul Apararii Pasive. Dupa 1945, conceptia realizarii masurilor de protectie a populatiei si sistemul structurilor organizatorice au fost influentate de catre structurile existente in cadrul URSS. Elementul de baza care se avea in vedere era legat de iminentul pericol al folosirii de catre inamic a armelor de nimicire in masa, in mod deosebit al armei nucleare.
Revenirea la conceptia romaneasca cu privire la masurile de protectie civila, precum si patrunderea unor conceptii ale democratiilor occidentale au facut posibila aparitia, in anul 1978, pentru prima data, a unei legi noi si moderne care sa reglementeze activitatea structurilor protectiei civile - Legea nr. 2/1978 - Legea apararii civile.
In aceasta perioada, s-a conturat ideea pregatirii populatiei si a factorilor de decizie cu atributiuni pe linia protectiei civile, pentru a putea face fata in conditiile unor situatii de dezastre.
Revolutia din Decembrie 1989 a creat conditii pentru perfectionarea activitatilor pe linie de protectie civila. La 11 mai 1990, Romania a ratificat Protocoalele aditionale nr. 1 si 2 la "Conventiile de la Geneva din 1949, privind protectia victimelor conflictelor armate", iar in perioada urmatoare au fost incheiate o serie de protocoale sau acorduri de cooperare, in mod deosebit cu tarile vecine.
In concordanta cu schimbarile survenite la nivelul societatii, a aparut Legea protectiei civile nr. 106/1996, iar in 8 noiembrie 2004 a fost promulgata noua Lege a Protectiei Civile (nr. 481/2004). Acest nou act normativ se incadreaza in exigentele actelor normative internationale.
Protectia civila s-a afirmat ca entitate distincta sub diferite denumiri si a functionat, prin alternanta, in structura Ministerului de Interne, Ministerului de Razboi, Ministerului Aerului si Marinei si Ministerului Apararii Nationale.
Din ianuarie 2001, Protectia Civila a revenit in structura Ministerului Administratiei si Internelor, iar din 15 decembrie 2004 s-a unificat cu pompierii, sub noua titulatura de structuri specializate pentru interventia in "situatii de urgenta". De-a lungul anilor, indiferent ce denumire a purtat si din ce structura a facut parte, Protectia Civila din Romania a desfasurat o intensa activitate, s-a dovedit utila si a slujit numai interesele nationale, indeplinind rolul profund umanitar pentru care a fost creata: apararea populatiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale si a mediului ambiant in situatii de razboi, calamitati naturale si catastrofe tehnologice .
Organismele militare si civile ale protectiei civile - aflate intr-un profund proces de reforma, de modernizare si organizare - si-au dus la bun sfirsit, cu devotament si profesionalism, atributiile ce le revin atit in actiunile de interventie reala pentru combaterea efectelor inundatiilor, a alunecarilor de teren, a inzapezirilor sau accidentelor rutiere, cit si cu prilejul aplicatiilor judetene, a exercitiilor de alarmare publica si a interventiilor in numeroase zone de risc.