Antarctica s-a mutat la Barlad.

Ineficienţa autorităţilor locale continuă să aducă la disperare bârlădenii care se văd nevoiţi să înoate prin nămeţii şi mocirla care au cuprins întreg oraşul.
Odată cu creşterea temperaturilor, circulaţia pe străzi se transformă într-o veritabilă aventură, deopotrivă pentru pietoni şi conducătorii auto. Dacă eşti simplu pieton, trebuie să te înarmezi cu multă răbdare şi nervi pe măsură pentru că ai de înfruntat nămeţi în care te afunzi până la genunchi, bălţi de apă şi zăpadă în plin proces de topire, ca să nu mai vorbim că rişti să ajungi cu “roatele” în sus din cauza stratului de gheaţă de dedesubt.
Situaţia este aceeaşi pentru aproape întreg oraşul. Nici măcar principalele artere ale Bârladului nu se pot lăuda cu o stare mai bună. Nu mai vorbim despre trotuare, pe care eşti nevoit să
mergi cu mare atenţie pentru că ori rişti să-ţi rup gâtul din cauza gheţii, ori ţi se afundă picioarele în bălţi sau zăpada mustind a apă. Cu alte cuvinte, un calvar.
Aceleaşi probleme le întâmpină şi şoferii. În toate aceste zile, traficul rutier din oraş a fost de-a dreptul sugrumat din cauza condiţiilor execrabile în care s-a prezentat carosabilul. S-a mers bară la bară, cu viteză mică, pentru că altfel exista riscul de a derapa pe gheaţă. Nu puţini au fost şoferii care au tras o spaimă bună după ce maşinile au derapat violent, fiind la un pas de a intra pe contrasens sau în vreun stâlp ori copac de pe marginea străzii. Nu mai vorbim de cei care de zile întregi au renunţat la a mai ieşi cu maşina în oraş tocmai din cauza condiţiilor de drum.
Bârlădenii din cartierele mărginaşe, indiferent că vorbim de cele de pe vatra veche a oraşului (Munteni, Podeni) sau din zonele înalte ale urbei (Deal, Deal II, Mihai Eminescu, Ţuguiata, Cotu Negru etc.), ne-au spus că nu au văzut vreun utilaj de deszăpezire nici atunci când a nins, nici după ce urgia s-a oprit. Probabil că edilii bârlădeni au sperat că, dacă tot s-a încălzit,
Mama Natură le va da o mână de ajutor. Nu s-au gândit că zăpada căzută a fost în cantităţi imense.
Abia în ultimele 48 de ore au putut fi văzute prin oraş echipe de lucrători înarmate cu lopeţi care se “chinuiau” să spargă gheaţa sau să înlăture zăpada din apropierea trecerilor pentru pietoni (bineînţeles, doar cele de pe Bulevardul Republicii). Nu vă închipuiţi că erau zeci şi zeci de echipe. La un scurt “raid” prin oraş, ieri nu am reuşit să vedem decât câteva echipe de acest gen, în doar două locaţii: zona Stadion şi intersecţia de la Cerbul de Aur. În rest, nimic!(Obiectiv,Editia de Vaslui)

De Revelion, eclipsa partiala de Luna

In seara de Revelion, putem vedea o eclipsa partiala de Luna. Aceasta va incepe la ora 19:15, va avea maximul la ora 21:22 si se va termina la 23:29, chiar la timp pentru a intampina noul an.
Eclipsa va putea fi observata cu ochiul liber. Incepand cu ora 19.15, stralucirea discului lunar va incepe sa scada, pentru ca la ora 21.22 partea de jos a Lunii sa fie umbrita total de Pamant. Luna va aparea in acel moment ca "taiata in doua", o jumatate fiind rosiatica, iar cealalta luminoasa.

Craciun Fericit!

Peste tot in lume, oamenii sarbatoresc Craciunul. Aceasta sarbatoare sfanta are loc de mai bine de 2000 de ani, cu propriile traditii sau cu altele, imprumutate. Multe dintre acestea au aparut insa cu mult inainte de nasterea lui Isus.

Craciunul se serbeaza de mai bine de 4000 de ani, cu multe secole in inaintea nasterii lui Isus Cristos. Cele 12 zile ale Craciunului, aprinderea luminarilor, oferirea cadourilor, paradele, colindatorii din casa in casa, mesele de sarbatoare si procesiunile religioase au "radacinile" departe in timp, de la mesopotamieni.

Multe din aceste traditii au inceput cu celebrarea mesopotamiana a Anului Nou. Mesopotamienii credeau in existenta mai multor zei si a celui care-i conducea - Marduk. In fiecare an, la sosirea iernii se credea ca Marduk purta razboi cu fortele raului, si avea nevoie de sustinatori - mesopotamienii serbind astfel Zagmuk, pentru ultimele 12 zile ale anului. Regele mesopotamian trebuia sa jure credinta zeului Marduk si sa moara pina la sfirsitul anului, alaturindu-se astfel zeului si oferindu-i ajutor ca sa cistige razboiul. In haine regesti era insa imbracat un criminal de rind si sacrificat in locul regelui.

Persienii si Babilonienii aveau o sarbatoare asemanatoare, numita Sacaea, aceasta incluzind si o parte in care rolurile erau inversate: sclavii deveneau stapini, iar acestia sclavi.

Primii europeni credeau in spirite, vrajitoare, stafii si spiridusi. Cind se apropia Solstitiul de iarna, cu nopti lungi si zile scurte, oamenii se temeau ca Soarele nu se va mai intoarce si tineau serbari si ritualuri inchinate acestuia, implorindu-l sa revina.

In Scandinavia, pe timpul iernii, Soarele disparea pentru multe zile. Dupa 35 de zile cercetasi erau trimisi in munti sa vada cind va apare acesta, iar la aflarea vestilor bune se sarbatoarea Yuletide, cu ruguri uriase aprinse si uneori cu crengile copacilor impodobite cu mere, care sa�reaminteasca de revenirea primaverii si a verii.

Grecii antici aveau o sarbatoare similara cu Zagmuk/Sacaea inchinata zeului Kronos care purta razboi cu Zeus si Titanii lui.

Romanii isi sarbatoreau pe zeul Saturn, sarbatoarea se numea Saturnalia si tinea de la mijlocul lunii Decembrie pina pe 1 Ianuarie. Sarbatoarea includea carnavaluri pe strazi, mese festive, vizite la prieteni si schimburi de cadouri aducatoare de noroc. Romanii isi impodobeau casele cu ghirlande din laur si brad in care aprindeau lumanari, iar stapanii si sclavii isi inversau rolurile.

Saturnalia romanilor era o sarbatoare a bucuriei, dar crestinii au considerat-o paganism pentru ca onora un zeu pagin. Primii crestini au vrut ca nasterea Pruncului Isus sa fie o sarbatoarea religioasa solemna, nu una plina de excese, pagana, precum Saturnalia.

Pe masura ce crestinismul cistiga teritoriu, biserica era alarmata de faptul ca cei convertiti continuau sa serbeze Saturnalia. Desi initial a incercat sa interzica aceasta sarbatoare pagana, biserica a decis ca aceasta sa fie schimbata si inchinata nasterii Pruncului Sfant, fiul lui Dumnezeu.

Unele surse sustin ca sarbatoarea Craciunului a aparut ca o competitie a sarbatorii pagane Saturnalia in luna Decembrie. Ziua de 25 Decembrie nu era sfanta doar pentru romani, dar si pentru persieni, a caror religie - mithraism era la competitie cu crestinismul.�Pina la urma insa, biserica crestina a reusit sa preia entuziasmul, luminile si cadourile de la Saturnalia pentru sarbatoarea Craciunului.

Ziua in care s-a nascut pruncul Isus nu se stie cu precizie. Desi era sarbatorita pina in anul 98 AD, din 137 AD, din ordinul cardinalului Romei a devenit sarbatoare solemna. Din 350 AD s-a decis ca aceasta sarbatoare sa aiba loc pe 25 Decembrie.

Craciun Fericit!